Oferta turistică:
Ansamblul atracţiilor (naturale, istorice,etc.) care pot determina interesul turiştilor, împreună cu potenţialul de servire a reţelei de unităţi turistice (baza materială, infrastructură) orientate spre satisfacerea cererii potenţialilor turisti.
Oferta poate fi analizată din trei puncte de vedere:
-Descrierea industriei turistice şi a activităţilor sale (inclusiv managementul şi marketingul)
-Dezvoltarea spaţială (dezvoltarea geografică) şi interacţiunile care caracterizează industria la nivel local, naţional şi internaţional
-Efectele care rezultă din dezvoltarea industriei.
Oferta turistică grupează ansamblul elementelor care concură la obţinerea produsului turistic, respectiv: potenţial natural şi antropic, echipamentul de producţie a serviciilor turistice, diversitatea bunurilor materiale destinate consumului turistic, forţa de muncă specializată în activităţile specifice turismului, infrastructura turistică şi condiţiile de comercializare.
Ansamblul de servicii care mobilizează forţa de muncă, echipamentul de producţie şi bunurile materiale, şi care, în cadrul unei ambianţe specifice, se materializează într-un consum efectiv.
Relaţia ofertă – producţie (comparaţie cu piaţa bunurilor materiale
Producţia turistică (notată Pt) poate fi cel mult egală cu oferta turistică (notată Ot), adică Pt<=Ot, în timp ce pe piaţa bunurilor materiale, oferta este cel mult egală cu producţia, O<=P.
Oferta turistică există şi independent de producţie. Comparativ, în sectorul producţiei bunurilor materiale oferta acestora nu se poate detaşa de existenţa unei producţii.
Structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura producţiei turistice, în timp ce structura ofertei de bunuri materiale reflectă structura producţiei respective.
Oferta turistică este fermă – există atâta timp cât sunt prezente elementele ce intră în structura sa, pe când producţia turistică este efemeră – există atâta timp cât se manifestă consumul şi se întrerupe odată cu încetarea consumului.
Oferta turistică - caracteristici:
a. Principala caracteristică a ofertei turistice o reprezintă complexitatea şi eterogenitatea sa. Aceasta vizează atât structura ofertei cât şi structura producţiei turistice. Totuşi cu toată diversitatea elementele structurale ale ofertei turistice pot fi grupate în două categorii: elemente de atracţie (resurse naturale şi antropice) şi elemente funcţionale (echipamentul şi serviciile aferente produsului turistic).
b. Cea de-a doua caracteristică a ofertei o constituie rigiditatea sa. Aceasta are mai multe aspecte:
-imobilitatea ofertei şi producţiei turistice, care pentru a-şi dovedi utilitatea prin consum, presupune deplasarea consumatorului în bazinul de manifestare a acesteia şi nu a produsului în bazinul cererii.
-imposibilitatea stocării ofertei
-rigiditatea ofertei în amplasarea capacităţilor de producţie turistică, care sunt localizate la „sursă”, deci în perimetrul sau în apropierea elementului atractiv, ceea ce exclude alte posibilităţi ale localizării producţiei.
-imposibilitatea adaptării ofertei la oscilaţiile cantitative de tip sezonier ale cererii turistice, generate de diversitatea motivaţiilor. Această ultimă faţetă a rigidităţii are consecinţe economice majore, regăsite în profitabilitatea şi gradul de risc al investiţiilor în oferta turistică.
De neignorat este faptul că rigiditatea ofertei turistice antrenează, alături de alte cauze, unele consecinţe socio-economice negative în ramurile economice antrenate în crearea sa. Astfel, subutilizarea unora dintre elementele funcţionale ale ofertei din turism atrage mărirea duratei de amortizare a investiţiilor, uzura morală a mijloacelor fixe şi amânarea momentelor de retehnologizare a producţiei turistice.
c. Cea de a treia caracteristică a ofertei turistice, conturată ca o alternativă la rigiditatea sa, cu efecte de atenuare a fenomenelor negative enumerate mai sus, este existenţa în cadrul unor limite a unui efect de substituire a unui tip de ofertă cu altul, care satisface motivaţii ce se pot substitui între ele.
De exemplu în condiţiile în care producţia turistică mobilizează numai o parte din oferta turismului de odihnă şi recreere, capacităţile suplimentare din perioada respectivă pot fi valorificate prin producţia turismului de afaceri. Pentru viabilitatea acestei alternative se impune ca elementele constitutive ale ofertei în cauză să aibă un caracter polifuncţional, să poată satisface mai multe alternative de consum fără cheltuieli specifice suplimentare.
Factorii care influenţează oferta:
Teritoriul: condiţia de existenţă a ofertei;
Influenţa poate fi exprimată cantitativ prin capacitatea de primire a teritoriului şi calitativ prin nivelul de atractivitate.
Evaluarea valorii turistice a teritoriului în funcţie de elementele de atractivitate: frumuseţea naturală a peisajului;configuraţia geografică; condiţiimeteorologice; patrimoniul cultural şi istoric; valoarea terapeutică a factorilor ambientali naturali; originalitatea, frecvenţa şi diversitatea florei şi faunei.
Evaluarea valorii turistice a teritoriului în funcţie de distanţa dintre “bazinul” cererii de turism de teritoriul turistic considerat. Evaluarea ţine cont mai mult de accesibilitatea lui: Distanţa fizică; Costul deplasării.
Nivelul de dezvoltare a sectorului terţiar
(serviciile): dezvoltarea transporturilor, telecomunicaţiilor, a serviciilor medicale, etc.
Baza materială turistică
Efortul investiţional pe un loc de cazare,agrement, etc. este invers proporţional cu gradul de atractivitate a resurselor naturale.
Infrastructura
Transporturi şi telecomunicaţii
